Câteodată nu vedem pădurea din cauza copacilor
Tipuri de erori de gândire
- Gândirea de tipul totul sau nimic
Persoana care gândește in judecați de tipul “ totul sau nimic “ încearcă sa creeze, de fapt, reguli invariabile cu privire la cum ar trebui sa se desfășoare viața. De exemplu – in viață apare o durere de spate care va împiedică sa mai jucați fotbal sau sa faceți anumite exerciții fizice. Ei bine, s-ar putea sa va gândiți ca va doare spatele si ca nu mai puteți face nimic si ca nu va mai puteți bucura deloc de sport. Când ,de fapt, exista alte sporturi pe care le puteți practica – înotul de exemplu.
Alt exemplu – Daca nu găsesc repede un job, asta înseamnă ca nu sunt bun de nimic si ca viața mea ar fi distrusa. Aceasta distorsiune cognitiva apare când emitem judecăți fără sa ținem cont si de aspectele pozitive ale situației. Din păcate, acest tip de gândire dihotomica pune o presiune foarte mare asupra noastră si ne poate afecta starea emoționala in general. Daca cineva își evaluează viața gândind-se la jobul pierdut si își spune :” Mi-am pierdut jobul, asta înseamnă ca întreaga mea viată este distrusa”, ei bine, acea persoana își pierde capacitatea de a observa si lucrurile bune care sa întâmplă in jurul ei. Se expune, de fapt, unui risc foarte mare de a simți emoții negative, nesănătoase, care conduc înspre depresie si anxietate.
Este adevărat, un job este important in viață, dar nu este totul. Ne rămân in continuare părțile frumoase ale vieții noastre: familia, prietenii, pasiunile, micile bucurii ale vieții.
Puteți vedea, așadar, cat de important este sa învățam sa ne bucuram de fiecare culoare a vieții. Gândirea in alb si negru = presiune. Sa învățam sa ne bucuram de nuanțele de gri sau, de ce nu, de toate culorile vieții noastre.
- Catastrofizarea
Prezicerea viitorului in mod negativ, fără a lua in calcul mai multe rezultate posibile.” Știți” ca lucrurile se vor termina prost. De exemplu : “ M-am trezit cu o durere de cap. Toata ziua mea va fi distrusa! Aveam atâtea de făcut, dar nu voi reuși sa fac nimic” Gândirea catastrofica va poate împinge sa va imaginați cele mai cumplite scenarii – false, desigur si sa le interpretați ca fiind adevărate. “Soțul nu răspunde la telefon – cu siguranță mă înșală. “ Ei bine, ar fi de dorit s ava analizați pornirile către acest tip de gândire si sa evaluate detașat in ce măsura scenariile pe care vi le faceți sunt sau nu adevărate. In proporție de 99% se vor dovedi false. Din păcate, pentru persoanele care au tendința sa folosească acest tip de gândire catastrofica, aceste scenarii devin mici părți din realitate, se convertesc in realitate si aduc cu sine anxietate si depresie.
- Descalificarea sau nesocotirea gândurilor pozitive
A lua experiențele neutre, sau chiar pozitive si a le transforma in unele negative. De exemplu – vine o prietena in vizita si va spune ca arătați foarte bine. Gândul dvs poate fi “ Nu mă simt foarte bine si ea nu înțelege asta” Ei bine, poate nu arătați atât de rău precum va simțiți si ar fi bine sa apreciați complimentul printr-un mulțumesc. Va minimalizați calitățile – ați primit felicitări pentru un proiect pe care l-ați terminat – sunteți tentat sa spuneți „ am avut noroc” in loc sa va autoevaluați exact așa cum va evaluează si ceilalți colegi – ca pe o persoana valoroasa
- Citirea gândurilor
Presupuneți ca știți ce gândește cineva sau de ca face acea persoana un anumit lucru. De exemplu, treceți pe lângă un coleg de munca si îl salutați. El nu va răspunde. Va gândiți : „ Probabil ca e supărat pe mine. Dar cu ce am greșit?” Daca însă investigați puțin mai mult veți afla ca era doar preocupat de noul proiect la care lucra sau ca era teribil de îngrijorat in legătura cu copilul pe care îl lăsase acasă, bolnav. Reacția lui nu are nici o legătură cu dvs.
- Supra generalizarea
Persoana amplifica un eveniment nefavorabil, extinzând-l asupra întregii experiențe. Mintea noastră este înfometata de certitudini așa ca, înregistrează evenimentele care ne înconjoară si trage concluzii. Din păcate, atunci când starea noastră emoțională este negativa, aceste concluzii vor fi in general eronate : „ Mă doare spatele si nu voi mai fi bun de nimic in viață” . „ Nu am nici o șansă sa avansez in tara asta unde se poate avansa doar daca faci favoruri sexuale” „ greșesc in tot ceea ce fac”
Din păcate, ajungem sa credem in aceste concluzii si le permitem sa devina credințe in viața noastră. In momentul in care aceste concluzii au devenit credințe in viața noastră, ele vor începe sa facă alegeri si sa ia decizii importante, condamnând-ne sa trăim într-o lume ireala, o lume a credințelor false. Si asta pentru ca aceste credințe ne spun ca nu suntem in stare, ca nu putem face, ca nu putem ajunge si se transforma , in acest fel, in adevărate bariere in drumul către adevăratul nostru potențial.
In acest fel ne vom simți nesiguri, vom pierde oportunitatea de a avea inițiative. Si asta nu pentru ca nu ar fi posibil ci pentru ca noi am introiectat o credință falsa cum ca ” nu este posibil „
- Personalizarea
Asumarea responsabilității pentru un anumit eveniment negativ, chiar daca tu nu puteai controla circumstanțele. De exemplu – mergi intr-un restaurant împreuna cu soțul. Servirea este proasta si mâncarea este si mai proasta. Ei bine, daca tu ai ales restaurantul te vei simți îngrozitor toata seara pentru ca iți vei asuma responsabilitatea ca ai făcut o alegere greșita si ca in felul asta „ ai distrus toata seara „ Pur si simplu, prin personalizare va asumați responsabilități pentru evenimente care erau total in afara controlului dvs. Va simțiți vinovat ca mama dvs a pierdut programarea la doctor ( ca si când dvs trebuia sa o sunați si sa o atenționați sa nu uite ) , va simțiți vinovata pentru tot felul de decizii ale altora care au mers prost. Tot din aceeași categorie fac parte si atribuirile eronate asupra propriei persoane a unor evenimente din realitate. Sunteți la o petrecere si doi oameni dintr-un colt îndepărtat încep sa rada uitând-se cumva înspre dvs. Gândurile dvs : „Sigur rad de mine. Poate ca sunt îmbrăcata total deplasat. Sau poate mi s-a întins rujul pana dincolo de buze. Sau parul îmi sta mult prea aiurea. Cine m-o fi pus sa îl coafez așa? „ De fapt, daca ați investiga puțin situația ați afla ca cei doi rad de o amintire comuna sau de orice altceva dar care nu are legătură cu dvs.
- Afirmații de tipul : „ ar trebui” si „ trebuie neapărat”
Încercați sa va motivați , sau sa va convingeți, spunând lucruri de genul : „ Ar trebui sa pot face asta” , „ Trebuie neapărat sa merg acolo”, „ NU ar trebui sa mă simt așa” Astfel de afirmații va fac sa va simțiți iritați si hartuiți. Ele insinuează, de asemenea ca va conformați unei autorități invizibile . Va apar gânduri de genul ca oamenii trebuie sa se comporte intr-un anumit fel sau ca trebuie sa gândească intr-un anumit fel. Am întâlnit persoane care credeau ca nu trebuie sa greșească – „NU trebui sa greșesc. Daca greșesc sunt un incompetent. „ Sau „ NU trebuie sa sufăr „ Acest tip de gândire ne parazitează viața si ne obliga sa facem alegeri total nedorite si ne fac sa na simțim ca si cum am fi obligați sa facem parte din însăși viața noastră. „ Trebuie sa fac curat in casa perfect „ Ei bine, nu trebuie, decât daca ai chef J Caci nu exista o politie a curățeniei. Sau poate ca exista , dar doar in capul tău si ar fi bine sa o dai afara de acolo.
- Viziunea îngustă – sau vedeți totul ca intr-un tunel
Vedeți doar aspectele negative ale unei situații. Toate lucrurile din viața dvs au legătură cu un anumit eveniment neplăcut. Mai ales daca aveți o durere cronica, toate lucrurile din viața dvs au legătură cu durerea. Lumea dvs se micșorează in jurul durerii. NU puteți vedea decât felul in care va limitează.
Câteodată nu vedem pădurea din cauza copacilor. Meditațiile de tip mindfulness va pot ajuta sa va conștientizați gândurile si sa va identificați cognițiile disfuncționale
Mariana Dragan
Psihoterapeut, psiholog clinician
