„Văd numai trecutul.”
Această idee este deosebit de greu de crezut la prima vedre, cu toate că este raţiunea de
a fi a tuturor celor precedente.
Este motivul pentru care nimic din ce vezi nu înseamnă nimic.
Este motivul pentru care tu ai dat fiecărui lucru pe care îl vezi tot înţelesul pe care îl are
pentru tine.
Este motivul pentru care nu înţelegi nimic din ceea ce vezi.
Este motivul pentru care gândurile tale nu înseamnă nimic şi pentru care ele sunt
asemenea lucrurilor pe care le vezi.
Este motivul pentru care nu eşti niciodată indispus din motivul presupus de tine.
Este motivul pentru care eşti indispus văzând ceva ce nu se află acolo.
Ideile vechi despre timp sunt greu de schimbat, pentru că tot ceea ce crezi este
înrădăcinat în timp şi depinde de faptul că nu îţi însuşeşti aceste idei noi despre timp. Această primă idee despre timp nu este chiar atât de ciudată pe cât pare la început. Priveşte, de exemplu, o ceaşcă. Vezi chiar o ceaşcă sau faci doar o retrospectivă a trăirilor tale trecute: iei o ceaşcă în mână, ţi-e sete, bei dintr-o ceaşcă, simţi buza ceştii lipită de buze, iei micul dejun şi aşa mai departe? Nu sunt cumva până şi reacţiile tale estetice faţă de ceaşcă bazate pe trăiri trecute? Cum altfel ai putea să ştii dacă acest fel de ceaşcă se sparge sau nu când o scapi din mână? Ce altceva ştii despre această ceaşcă în afara celor învăţate în trecut? Fără învăţătura ta din trecut, habar n-aveai ce este această ceaşcă. Şi atunci, o vezi cu adevărat?
Priveşte în jurul tău. Cele spuse sunt la fel de adevărate pentru orice priveşti.
Recunoaşte acest lucru aplicând ideea de astăzi, fără nici o discriminare, la tot ce îţi
atrage privirea. De exemplu:
„Văd numai trecutul în acest stilou.” „Văd numai trecutul în acest pantof.” „Văd numai trecutul în această mână.” „Văd numai trecutul în corpul acela.” „Văd numai trecutul în faţa aceea.”
Nu stărui asupra nici unui lucru în mod special, dar aminteşte-ţi să nu omiţi nimic în mod specific. Aruncă o privire scurtă asupra fiecărui subiect, apoi treci la următorul.
Trei sau patru perioade de practică, de aproximativ un minut fiecare vor fi suficiente
