„Dumnezeu nu a creat o lume lipsită de înţeles.”
Ideea pentru astăzi este, desigur, motivul pentru care o lume lipsită de înţeles este imposibilă. Ceea ce Dumnezeu nu a creat nu există. Iar tot ce există cu adevărat există aşa cum l-a creat El. Lumea pe care o vezi nu are nimic de-a face cu realitatea. Ea este o plăsmuire de-a ta şi nu există.
Exerciţiile de astăzi se vor practica în întregime cu ochii închişi. Perioada de cercetare a minţii să fie scurtă, de cel mult un minut. Nu se recomandă mai mult de trei perioade de exersare, cu excepţia cazului că le găseşti liniştitoare. Dacă se întâmplă să fie aşa, înseamnă că le înţelegi cu adevărat menirea.
Ideea pentru astăzi este un alt pas în învăţarea abandonării gândurilor pe care le-ai scris pe chipul lumii pentru a vedea Cuvântul lui Dumnezeu în locul lor. Primii paşi în această înlocuire, care poate fi numită, pe drept cuvânt, mântuire, pot fi destul de dificili şi chiar dureroşi. Unii dintre ei te vor împinge direct la frică. Dar nu vei fi lăsat acolo. O vei depăşi, lăsând-o cu mult în urma ta. Îndrumarea noastră este spre siguranţă şi pace perfectă.
Gândeşte-te, cu ochii închişi, la toate ororile din lume care îţi trec prin minte.
Denumeşte-o pe fiecare, imediat ce îţi apare, iar apoi neagă-i realitatea. Dumnezeu nu a creat-o şi, ca atare, nu e reală. Spune, de exemplu
„Dumnezeu nu a creat acel război. Deci, el nu e real.” „Dumnezeu nu a creat acel accident de avion. Deci, el nu e real.” „Dumnezeu nu a creat acel dezastru (specifică-l). Deci, el nu e real.”
Subiecte potrivite pentru aplicarea ideii de astăzi pot include, de asemenea, orice lucru de care te temi că ţi s-ar putea întâmpla ţie sau oricui ţi-e drag. În fiecare caz,
denumeşte „dezastrul” în mod specific. Nu folosi termeni generali. De exemplu, nu spune: „Dumnezeu nu a creat boala”, ci „Dumnezeu nu a creat cancerul” sau atacurile de cord, sau orice ţi-ar putea stârni teamă.
Iată-te confruntat cu repertoriul tău personal de orori. Aceste lucruri fac parte din
lumea pe care o vezi. Unele dintre ele sunt iluzii împărtăşite, iar altele fac parte din iadul tău personal. Nu are nici o importanţă. Ceea ce Dumnezeu nu a creat se poate afla numai în propria-ţi minte, izolată de a Lui. Prin urmare, nu are înţeles. Recunoscând acest fapt, încheie perioadele de exersare prin repetarea ideii de astăzi: „Dumnezeu nu a creat o lume lipsită de înţeles.”
Desigur, ideea de astăzi poate fi aplicată oricărui lucru care te nelinişteşte de-a lungul
zilei, în afara perioadelor de exersare. Fii foarte specific când o aplici. Spune:
„Dumnezeu nu a creat o lume lipsită de înţeles.
El nu a creat… (specifică situaţia care te nelinişteşte), prin urmare lucrul acesta nu e real.”
