„Ceea ce văd este o formă de răzbunare.”
Ideea de astăzi descrie cu acurateţe felul în care trebuie să vadă lumea oricine nutreşte gânduri de atac. Deoarece şi-a proiectat mânia asupra lumii, el vede răzbunarea gata să- l lovească. Propriul său atac este perceput astfel ca autoapărare. Aceasta devine un cerc din ce în ce mai vicios, până când el este dispus să-şi schimbe felul în care vede. Altfel, gândurile de atac şi contraatac îl vor preocupa şi îi vor popula întreaga lui lume. Ce pace a minţii este posibilă atunci pentru el?
Tocmai din această fantezie nebunească vrei să scapi. Oare nu sunt veşti îmbucurătoare să auzi că fantezia nu este adevărată? Oare nu este o fericită descoperire să afli că poţi scăpa? Tu ai făcut ceea ce vrei să distrugi; tot ce urăşti şi ai ataca şi ai ucide. Tot ce te înfricoşează nu există.
Priveşte astăzi lumea din jurul tău de cel puţin cinci ori, timp de cel puţin un minut
de fiecare dată. În timp ce privirea ţi se strămută de la un obiect la altul, de la un corp
la altul, spune în sinea ta:
„Văd numai ceea ce este perisabil.” „Nu văd nimic care ar putea dăinui.” „Ceea ce văd nu este real.”
„Ceea ce văd este o formă de răzbunare. „
La sfârşitul fiecărei perioade de exerciţiu, întreabă-te:
„Aceasta este oare lumea pe care vreau s-o văd de fapt?”
Răspunsul este desigur evident.
