„Mă pot desprinde de lumea pe care o văd, renunţând la gândurile de atac.”
Ideea de astăzi conţine singura cale de ieşire din teamă care va duce vreodată la vreun rezultat. Nimic altceva nu va izbuti; orice altceva este lipsit de înţeles. Această cale însă nu poate da greş.
Fiecare gând pe care îl ai alcătuieşte câte un segment din lumea pe care o vezi. Cu gândurile tale deci trebuie să lucrăm, dacă urmează să schimbăm felul tău de a percepe lumea.
Dacă gândurile de atac sunt cauza lumii pe care o vezi, trebuie să înveţi că tocmai aceste gânduri nu le vrei. Nu are nici un rost să deplângi lumea. Nu are nici un rost să încerci să schimbi lumea. Ea nu se poate schimba, fiindcă este doar un efect. Ce are rost însă este să-ţi schimbi gândurile despre lume. Astfel schimbi cauza.Efectul se va schimba automat. Lumea pe care o vezi este o lume răzbunătoare, şi fiecare lucru din ea este un simbol a răzbunării. Fiecare percepţie a „realităţii externe” este o reprezentare plastică a propriilor tale gânduri de atac. Ne putem întreba, pe bună dreptate, dacă putem numi asta vedere. Nu este oare fantezie un cuvânt mai bun pentru un asemenea proces, iar halucinaţie un termen mai potrivit pentru rezultat?
Vezi lumea pe care ai făcut-o, dar nu te vezi pe tine însuţi ca fiind plăsmuitorul de imagini, făcătorul de chipuri. Nu poţi fi scăpat sau mântuit de lume, dar te poţi desprinde de cauza ei. Iată ce este mântuirea, căci unde este lumea pe care o vezi, când cauza ei a dispărut? Viziunea conţine deja cele ce vor înlocui tot ce crezi că vezi acum. Frumuseţea îţi poate lumina imaginile, chipurile cioplite, transformându-le în aşa fel încât să le iubeşti, cu toate că au fost plăsmuite din ură. Căci nu le vei plăsmui de unul singur.
Ideea de astăzi introduce gândul că nu eşti prins în capcana lumii pe care o vezi, deoarece cauza ei poate fi schimbată. Această schimbare impune, mai întâi, identificarea cauzei şi apoi desprinderea de ea, pentru a putea fi înlocuită. Primii doi paşi în acest proces îţi solicită cooperarea, pasul final însă nu. Imaginile tale au fost deja înlocuite. Făcând primii paşi, vei vedea că aşa este.
Pe lângă folosirea ei de câte ori apare nevoia de-a lungul zilei, în aplicarea ideii de astăzi sunt necesare cinci perioade de exersare. Privind în jurul tău, repetă mai întâi rar ideea în sinea ta, apoi închide-ţi ochii şi dedică aproximativ un minut cercetării minţii, pentru a depista toate gândurile de atac care se ivesc. În timp ce îţi trece fiecare prin minte, spune:
„Mă pot desprinde de lumea pe care o văd, renunţând la gândurile de atac la adresa
…….”
În timp ce spui aceasta, păstrează fiecare gând de atac în minte, iar apoi alungă-l şi treci la următorul.În perioadele de exersare, încredinţează-te că incluzi atât gândurile de atacare cât şi cele de a fi atacat. Efectele lor sunt identice deoarece gândurile sunt identice. Încă nu îţi dai seama de lucrul acesta, dar ţi se cere acum numai să le tratezi la fel în perioadele de practică. Suntem încă la nivelul identificării cauzei lumii pe care o vezi. Când vei învăţa, în cele din urmă, că gândurile de atacare şi cele de atac nu sunt diferite, vei fi gata să te desprinzi de cauză.
