Viata traita si viata amintita – Alegeti sa straluciti !

Viata traita si viata amintita – Cu parintii la psiholog

Viata este o aventura! Faceti-o sa fie frumoasa!

Viata traita si viata amintita. In ultimul timp ma intalnesc cu oameni care spun: ”Inainte de a merge la psiholog credeam ca am avut o copilarie minunata. Acum nu mai cred. Si habar nu am cum, parca ma intorc putin impotriva parintilor mei”

Dragii mei, sunt convinsa ca mai toti parintii au procedat cum au stiut ei mai bine, incercand sa va pregateasca pentru viata. Si evident, v-au pregatit asa cum i-au pregatit si pe ei parintii lor. E adevarat, poate ca nu au participat la nici un curs de parenting – ( nici macar nu existau acum cativa ani ) e adevarat ca actiunile lor v-au invatat cum sa va ascundeti, cum sa nu permiteti stralucriii dvs sa iasa la iveala. Dar , repet, au facut asa cum au fost si ei invatati.

Intr-un cabinet de psihoterapie descoperiti anumite reactii ale dvs care se datoreaza perpetuarii reactiilor din copilarie. Aveti acele ” ahaaaa – uri vindecatoare” sau insight-uri cum le denumesc psihologii. Doar ca simpla lor descoperire, de cele mai multe ori nu genereaza decat: ” Aaa..de aici mi se trage. Ei sunt de vina, parintii mei sunt de vina” Si ramaneti la nivelul asta. Si nu e bine deloc. Simpla descoperire nu ajuta devenirii dvs. Cateodata da. Cateodata simpla constientizare conduce la schimbarea aproape automata a acelui patern. Cateodata , de cele mai multe ori, NU

Pentru a va atinge adevaratul dvs potential este nevoie de decizie. De o decizie asumata. Acum vorbim despre capacitatea dvs de a fi responsabili pentru propria dvs viata  si de dorinta fiecaruia dintre voi de a dori sa va traiti prorpia viata , nu pe a parintilor vostri.

 Va dau un mic exemplu. Este posibil sa fi crescut intr-o atmosfera de conflict. Parintii se certau si cand parintii se certau era posibil sa apara ceva conflict, violenta verbala si chiar fizica. Cu o mare posibilitate ca aceasta violenta sa se rasfranga si asupra dvs. Ce ai facut in aceste conditii?? V-ati facut cat mai mic, ba chiar ati fi dorit sa va faceti nevazut. In asa fel limitati pericolul de a primi vreo palma.

Posibile urme la maturitate ??? Continuati sa va faceti mic, in asa fel incat sa nu fiti vazut. Sunteti foarte capabil profesional, cu un IQ peste medie, cu rezultate, dar nu stiti exact de ce, ii cam lasati pe altii sa va preia meritele. In fotografiile de la petreceri iesiti tot timpul in ultimul rand. Chiar si pe la job, nu va bagati niciodata in fata, altii mai putin merituosi decat dvs sunt promovati. Si nu pentru ca au pile sau sunt mai buni, ci pentru ca dvs cedati din meritele dvs altora. Incercati sa va strecurati prin viata in asa fel in care sa fiti vazut cat mai putin.

Ajungeti la psiholog. Realizati ca aceste porniri de a va ascunde provin din copilarie , din acele timpuri in care faptul ca va ascundeati va ferea de o palma. Doar ca dvs continuati sa va ascundeti si azi. Si constientizati ca azi nu mai exista nici un pericol pentru dvs. Ca nu mai are nici un rost sa va ascundeti.

Pentru unii dintre dvs este de ajunsa constientizarea asta. Si nu va veti mai ascunde, ci va veti permite sa straluciti, va veti permite sa va aratati intreaga dvs valoare.Si viata vi se schimba intr-un fel magic.

Iar pentru altii….veti incepe sa va invinuiti parintii, si ii veti judeca, si…din pacate…exista pericolul sa ramaneti in starea asta de judecata. Vina este a lor, ca ei v-au crescut in atmosfera aia de violenta, vina este a lor ca dvs aveti azi un serviciu aiurea, sau ca nu sunteti remarcat. Da…vina este a lor intru totul. Si nu e deloc asa. Dar deloc. Parintii vostri au facut ce au stiut mai bine. Azi e randul vostru sa va cresteti, e randul vostru sa deveniti proprii parinti si sa va asumati responsabilitatea propriei deveniri.

A venit timpul , iaca, sa va asumati propria responsabilitate in fata vietii. Ok. Ati constientizat ca faceti ceva ce faceati in copilarie. Doar ca in copilarie v-a folosit, iar acum nu. Acum e nevoie de decizie. De o decizie asumata, responsabila. De azi inainte imi urmaresc reactiile. Aleg sa traiesc constient si sa fiu constient de actiunile mele.  De fiecare data cand am tendinta sa ma ascund, sa ma las pe ultimul plan, imi aduc aminte ca am luat decizia sa nu o mai fac. Imi aduc aminte ca dorinta de a ma ascunde a fost viabila in copilarie, dar ca acum nu mai e. Si aleg sa ies in fata, aleg sa ma expun ( chiar daca e posibil sa fiu respins ) aleg sa imi permit sa stralucesc, aleg sa fiu vazut J

Alegeti sa traiti constient. Alegeti sa va asumati responsabilitatea pentru propriile vieti. E doar o alegere. Si vointa de a mentine alegerea J