Despre iubire

Nu stiu cu cata durere am venit pe pamant. Nici nu stiu cu cata durere voi pleca. Dar stiu ca dintre tot si dintre toate despre asta e vorba in viata. De fapt, nu despre durere este vorba ci despre iubire.
Ne doare un singur lucru. ( daca Iubirea poate fi numit “ lucru “ ) Ne doare dragostea.
Cand copilul este mic si ii este foame, plange. Daca nu este hranit la timp, continua sa ii fie foame, asa ca simte foame dar mai simte ceva. SE SIMTE NEIUBIT. Si acolo, din pruncie incepe neiubirea si ne tine in lanturile ei o viata intreaga.

Crestem putin si ne jucam singuri cu jucariile si parintii sunt fericiti: “ Ia uite ce copil cuminte si intelligent avem!” Ei bine, ei au un copil care se simte neiubit si care a renuntat sa ii mai deranjeze. Se descurca deja destul de bine cu neiubirea si a invatat sa nu o mai ceara. Nu mai are rost. Cumplita lectie, cumplit rol pe care il va juca toata viata. Chiar si atunci cand va primi iubire nu o va recunoaste si nu va sti ce sa faca cu ea. Va crede ca e un fel de plata pentru ceva. Si iubirea nu este plata. Nu ar trebui sa fie asa.

Ce ne deranjeaza la ceilalti???? Un singur lucru. Ca nu primim iubire. Si atunci apare durerea.
Suntem tradati = asta inseamna ca nu am primit iubirea – apare durerea
Cineva ne inseala = nu ne iubeste – apare durerea
Cineva ne minte = nu ne iubeste. Ii e frica de noi sa spuna adevarul si frica ii bareaza cuvintele. In frica nu exista iubire – apare durerea
Pentru cei care se supara cand sunt criticati. = Daca suntem criticati inseamna ca nu suntem suficient de buni pentru a primi iubire, nu meritam iubirea. Inseamna ca nu suntem iubiti – apare durerea

In lume exista o foame de iubire care se rostogoleste ca un bulgare de zapada ce s-a transformat intr-o avalansa imensa.

Am spus demulte ori: Iubeste-te pe tine insuti, omule! Dar cum sa te iubesti daca habar nu ai cum sa o faci, habar nu ai cum arata iubirea. O fi galbena? O fi albastra? O fi usoara, lejera, molateca? Sau o fi grea si calda? O avea miros de frezie? Ahhh…..cum sa te iubesti daca rezevorul tau de iubire este atat de gol incat nici nu mai stii sa identifici ce simte corpul tau cand simte iubirea??? Atat de mult te-ai detasat de tine intre timp incat ai impresia ca iubirea poate fi un fel de emotie care iti ridica parul pe mana. Si cam atat. Ahhhhh!!!

Cineva zicea ca exista o singura frica majora pe pamant. Frica de moarte. Eu as mai pune una. Si frica de neiubire. Poate ca si frica de neiubire, tot moarte o fi. Pentru ca neiubrea seamana cu un fel de moarte. Esti mort pe dinauntru in timp ce corpul traieste.
Avem tot felul de reactii ciudate ( ne enervam, ne suparam, ne iritam, uram pe cineva ) si toate astea se invart in jurul iubirii. De fiecare data cand ne enervam, suparam, in adancul motivului exista samburele fricii de a nu fii iubiti. Si avem nevoie de iubire. Singura nevoie.

Unii dintre noi, din atat de multa neiubire au incercat sa o suplineasca cu altceva. E ca in reclamele de la televizor. Aceste este un supliment alimentar. Bani, masini, imagine, putere. Acestea sunt unele din suplimentele iubirii. Apoi drogurile, adictiile, dependentele. Si astea sunt suplimentele iubirii. Evit sa spun care supliment esta mai rau decat altul. Fiecare supliment are pretul lui……si este tare afurisita plata. E pe viata. Puterea este un supliment pentru iubire. Ai putere – esti ascultat, esti ascultat -= esti iubit. Ai bani = iti poti cumpara iubirea, prietenii.
Cercul vicios al iubirii. Daca nu primesc iubire, nu am de unde da. Daca nu am iubire, nu am de unde da. Ca sa pot sa devin eu insami iubire….ehhh..aici ar fi prea multe de spus….

Cand bebelusul nu este iubit, de unde vrei sa ofere el iubire mai tarziu? Ofera iubirea aia, pe care a invatat-o in familie. Altceva nu are, altceva nu stie.
Crestem si schimbul de iubire se intensifica. Iesim din grupuri gasti, intram in grupuri, gasti, cercuri si de fiecare data plecam cand ne simtiti neiubiti sau ramanem cand ne simttm iubiti. Singura regula care ne conduce viata sociala este , de fapt, iubirea.

Multi dintre voi ii ciritcati pe cei care ii periaza pe ceilalti. Adica mai pe romaneste ii ling in c.r. Haideti sa fim onesti. Cand cineva periaza pe altcineva, primeste in schimb apreciere, primteste o anumita gratificatie pe care cel care periaza o receptioneaza ca pe un fel de iubire. Va place sau nu va place asta. Mai puteti invinui acum pe cineva ca alearga disperat dupa iubire??? Eu nu mai pot.

Asadar, iubeste-ma ca sa te pot iubi .Cand rezervorul vostru de iubire are destul iubire pe fund – asta inseamna ca ati trecut de etapa egoismului – puteti spune : Ma iubesc ca sa te pot iubi. Dar pana cand nu primesti suficienta iubire nu ai cum sa stii sa te iubesti pe tine, nu ai cum sa simti ( ti-s inghetate simturile )
Haideti sa ne iubim unul pe celalalt. Sa imprastiem in jurul nostru acest minunat placebo: IUBIREA. Ea vindeca tot. IUBIREA – chiar este medicamentul universal dar asta intr-un alt articol. Sau poate intr-un live pe youtube.

Nu stiu cu cata durere am venit pe pamant. Si nici nu stiu cu cata voi pleca. Doar ca sper din tot sufletul sa iubesc ( sa ma iubesc si sa te iubesc ) indeajuns in asa fel incat sa plec cu cat mai putina durere.

Ma iubesc. Doar asa te pot iubi. Si te iubesc.
Mariana Dragan Psiholog

2 Comments

  1. diana

    Frumos articolul, cu exceptia finalului,caci Iubirea nu e placebo. Iubirea ne,a fost daruita de cel ce este IUBIREA insusi. Biserica spune asta de 2000 de ani, dar intrun limbaj putin diferit..mai vechi, desigur, pt ca invatatura bisericii si Biblia e veche. De aceea deranjeaza pe unii. In schimb, psihologii repeta azi ceea ce spune Biserica, (dar cu limbaj psihologic).si anume ca iubirea e totul, ca doar de iubire au nevoie oamenii, ca iubirea rezolva toate, ca iubirea implineste si satura, si vindeca orice.Deci, tot ce spune azi psihologia, Biserica a spus deja de sute de ani. Cititi Biblia, cititi scrierile si invatatura crestina.Sau macar cap 13 din epistola catre corinteni a sf Ap Pavel.Asta e tot.
    Ps: iar in loc de suplimente, n,ati vrut sa spuneti surogate ?

    1. Mariana Dragan

      Am vrut sa scriu „panaceu” in loc de „placebo” dar am vazut ca a iesit placebo si am lasat asa. M-am gandit ca ideea de placebo a intrat cumva in constientul colectiv ca reprezentand un fel de medicament pe care il iei pentru orice si oricand. Stiu ca nu asta e sensul….dar asa am simtit.
      Parerea mea este ca azi nu prea mai vine nimeni cu nimic nou sub soare si ca sunt scrise deja in cartile vechi ( si nu ma refer doar la cele crestine ) De exemplu Mindfulness este o forma de meditatie pe care o folosesc psihologii si este preluata din invataturile lui Budha.
      Orice cuvant, orice metoda, orice „numeste cum vrei tu” care ne intoarce catre iubire, compasiune si armonie este binevenit, parerea mea. O zi frumoasa cu multe zambete 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *