Empatia – un dar si un blestem
Conform definiției empatia este capacitatea de a recunoaște si, într-o oareșicare măsura , de a împărtăși emoțiile, sentimentele care sunt experimentate de către o alta ființă, chiar daca aceasta nu le exprima explicit.
Un dar…de ce este un dar?? Un dar pentru ca daca esti o persoana empatica, empatia te ajuta sa cunoști mai bine persoana cu care stai de vorba. Poți sa ii identifici stările emoționale prin care trece , indiferent daca le exprima sau nu si in felul asta poți fi aproape de acea persoana. O persoana empatica ii poate simți deschiderile persoanei cu care sta de vorba si in același timp, blocajele persoanei cu care sta de vorba. Si poate alege sa vorbească despre ele. Asta aduce un plus de sinceritate si de deschidere conversațiilor. Pentru ca, habar nu am de ce….oamenilor le este teribil de greu sa își recunoască vulnerabilitățile. Ei bine, o persoana empatica va trece peste faptul ca îți ascunzi vulnerabilitățile si va vorbi cu sufletul deschis in fata sufletului tău deschis.
O persoana cu un grad mai mare de empatie va simți efectiv stările interlocutorului, ca si cum ar fi ale sale. O persoana empatica va simți când te-ai blocat si va face totul , cu blândețe, pentru a te ajuta sa te deblochezi, îți va simți bucuria si ochii ei se vor lumina intr-un zâmbet sincer. O persoana empatica va trai alături de tine tot ce trăiești, identificând-se cu stările tale, preluând-le si îmblânzind-le ( daca este cazul )
Unei persoane empatice ii va fi ușor sa navigheze printre măștile false, pentru ca îți va simți falsitatea din prima secunda. De cele mai multe ori persoanele empatice trec peste acest moment, dar sa nu crezi ca nu ai fost văzut. Ai fost văzut si înțeles si acceptat.
Cineva spunea ca empatia este un drum către adevărata compasiune. De ce?? Pentru ca o persoana empatica simte ce simți tu ca si cum ar fi tu. Câteodată te poate înțelege mai bine ca decât te înțelegi tu. De ce? Pentru ca simte stările tale, le trăiește, dar nu are trecutul tău.
Doar ca…câteodată se întâmplă ca persoana empatica sa nu decodifice corect ce simte. Si îți preia starea altcuiva de nervozitate, de iritare exact așa cum e. Si o si manifesta.
Si de aici încolo încep sa vorbesc despre empatia = blestem.
Pentru ca multe dintre persoanele empatice s-au născut cu acest dar. Dar nu s-au născut si cu capacitatea de a-l înțelege si de a-l folosi. Imaginați-va ca o astfel de persoana trece printr-o mulțime si daca mulțimea e violenta sau agitata simte imediat totul. Si preia stările de agitație. Sau o Persoana empatica se afla la un concert, sta la masa cu o persoana trista pe dinăuntru ( dar care rade pe dinafara ) Persoana empatica va prelua imediat starea de tristețe si o va trai. Pentru ca o va confunda ca fiind a sa. O persoana empatica ( cu un grad foarte mare de empatie ) este ca un burete care absoarbe toate emoțiile care sunt de jur împrejur. Si nu știe sa le deceleze.
Acum scriu pentru persoanele care au un grad mare de empatie si le aduc aminte. Empatia este un dar, dar este posibil, pentru mulți dintre voi, sa se fi transformat intr-un blestem. De ce? Pentru ca preluați absolut orice stare a cuiva si o integrați pe nemestecate. NU mai știți daca este a voastră sau nu. Va pomeniți ca sunteți brusc aruncat in cea mai mare tristețe sau ca va vine sa bateți pe cineva. Exact asta trebuie sa învățați. Sa decelați care stare va aparține si care nu. Pentru ca pentru o persoana cu un grad mare de empatie este de ajuns sa treacă pe lângă cineva si este posibil sa simtă ce simte acea persoana.
Ce sfaturi as putea da pentru persoanele cu grad mare de empatie? De fiecare data când va întâlniți cu cineva, obișnuiți-va sa va puneți întrebarea: Am vreun motiv sa mă simt in acest fel? S-a întâmplat azi ceva deosebit care sa mă facă sa mă simt in felul in care mă simt? Răspunsul la aceasta întrebare ar putea sa va ajute sa decelați care sunt stările dvs ( care va aparțin, conform trecutului dvs ) si care sunt stările preluate.
Meditațiile va ajuta. Pentru ca prin meditații va antrenați atenția asupra atenției mintii. Meditațiile mindfulness va ajuta sa observați care stări va aparțin dvs si care nu. Va ajuta sa va priviți propriile gânduri, propriile emoții într-o maniera liniștita, observatoare, oarecum detașata. Meditând veți putea ști cu siguranța ce stări va aparțin si ce stări nu.
Dar ca sa ajungeți la acest nivel, este nevoie de antrenament. Sa va antrenați ceea ce eu numesc mușchiul mintii. Sa va antrenați capacitatea de atenție asupra gândurilor voastre, a emoțiile voastre. Si acest antrenament va va ajuta sa va dați seama ce va aparține si ce nu. Pentru ca știu foarte bine, am cunoscut persoane care au devenit ușor agorafobe din cauza empatiei. Preluau toate stările de jur împrejur. Si nu știau ce sa facă cu ele. De asta, la un moment dat, astfel de persoane au ales sa lucreze de acasă si sa evite masele largi de oameni. Dar știți ceva…se poate….Este adevărat, simțiți stările celor din jur ca si cum ar fi ale dvs, dar puteți învăța sa le decelați.
Sa auzim de bine!
Semnat: o persoana empatica
Ar fi prea simplu daca ar fi asa.
Nu cred ca empatia la asta se refera…
Nu cred ca un asa zis empatic poate sa „simta” starile celor din jur fix asa cum simte fiecare dintre subiecti, in parte.
E doar o mare pacaleala!!
Empatia este despre altceva…
…
100 % nu le simte, dar o buna parte, da!