Lecţia 13
” O lume lipsită de înţeles stârneşte teamă.”
Ideea de astăzi este de fapt o altă formă dată celei precedente, cu deosebirea că este mai specifică în ceea ce priveşte sentimentele stârnite. O lume lipsită de înţeles, este, de fapt, imposibilă. Ce nu are înţeles nu există. Cu toate acestea, nu rezultă de aici că nu vei crede că percepi ceva ce nu are înţeles. Dimpotrivă, vei fi îndeosebi de înclinat să crezi că îl percepi negreşit.
Recunoaşterea lipsei de sens provoacă în toţi cei separaţi o stare de anxietate. Ea reprezintă o situaţie în care Dumnezeu şi ego-ul îşi „dispută” dreptul de a-şi scrie propriul înţeles în spaţiul gol pus la dispoziţie de lipsa de înţeles. Ego-ul se năpusteşte cu disperare să-şi stabilească acolo propriile idei, temându-se că altfel vidul ar putea fi folosit pentru a-i demonstra propria lui neputinţă şi irealitate. Iată, de altfel, singura lui presupunere corectă.
De aceea, este esenţial să înveţi a recunoaşte ce este lipsit de înţeles şi să-l accepţi fără teamă. Dacă eşti temător, este sigur că vei înzestra lumea cu atribute pe care nu le posedă, ticsind-o cu imagini care nu există. Pentru ego, iluziile sunt mecanisme de protecţie, ceea ce trebuie să fie şi pentru tine, care te pui pe picior de egalitate cu ego-ul. Exerciţiile pentru astăzi, care vor fi făcute de trei sau patru ori timp de cel mult un minut de fiecare dată, urmează să fie aplicate într-un mod oarecum diferit de cele precedente. Cu ochii închişi, repetă ideea de astăzi în sinea ta. Deschide apoi ochii şi priveşte fără teamă în jur, spunând:
„Privesc o lume lipsită de înţeles.”
Repetă în sinea ta această afirmaţie în timp ce priveşti în jur.Apoi închide-ţi ochii şi încheie cu:
„O lume lipsită de înţeles stârneşte teamă deoarece cred că mă iau la întrecere cu Dumnezeu.”
S-ar putea să-ţi fie greu să nu te împotriveşti, într-o formă sau alta, acestei afirmaţii conclusive. Oricare ar fi forma împotrivirii, adu-ţi aminte că ţi-e de fapt teamă de un astfel de gând din cauza „răzbunării” din partea „vrăjmaşului”. Nu ţi se cere să crezi această afirmaţie chiar acum şi probabil că o vei clasa drept absurdă.
Oricum, remarcă atent orice semn de teamă ascunsă sau făţişă pe care o poate stârni.
Iată prima noastră încercare de a formula o relaţie explicită de tipul cauză-efect, un gen de relaţie pentru recunoaşterea căruia ai foarte puţină experienţă. Nu stărui asupra afirmaţiei conclusive şi încearcă măcar să nu te gândeşti la ea, în afara perioadei de exerciţiu. Pentru moment, atât va fi suficient.
