„Nu văd nimic aşa cum este acum.”
Această idee decurge, evident, din cele două precedente. Numai că, deşi s-ar putea să o accepţi intelectualiceşte, este puţin probabil că va însemna ceva pentru tine deocamdată. Oricum, înţelegerea nu este necesară în acest stadiu. De fapt, a recunoaşte că nu înţelegi este o premisă pentru desfacerea ideilor tale false. Exerciţiile acestea privesc practica şi nu înţelegerea. Nu ai nevoie să exersezi ceea ce înţelegi deja. Ar fi un exemplu tipic de gândire circulară, să visezi înţelegerea şi să presupui că o ai deja.
Minţii neantrenate îi este greu să creadă că lucrurile cărora ea pare să le dea chip nu se
află acolo. Această idee poate fi de-a dreptul răscolitoare şi poate întâmpina o rezistenţă activă sub o mulţime de forme. Aceasta nu împiedică însă aplicarea ei. Nimic mai mult
nu se cere pentru acest exerciţiu sau oricare altul. Fiecare mic pas va risipi câte puţin din întuneric, iar înţelegerea va veni, în cele din urmă, să lumineze fiecare ungher al minţii, curăţat de reziduurile care îl întunecă.
Aceste exerciţii, pentru care sunt suficiente trei sau patru perioade de exersare,
implică să te uiţi în jurul tău şi să aplici ideea zilei la tot ce vezi, amintindu-ţi nevoia aplicării ei în mod nediscriminator şi regula esenţială de a nu exclude nimic. De exemplu:
„Nu văd această maşină aşa cum este acum.” „Nu văd acest telefon aşa cum este acum.” „Nu văd acest braţ aşa cum este acum.”
Începe cu lucrurile din imediata ta apropiere, apoi lărgeşte sfera de cuprindere:
„Nu văd cuierul acela aşa cum este acum.” „Nu văd uşa aceea aşa cum este acum.” „Nu văd faţa aceea aşa cum este acum.”
Se subliniază din nou că, aşa cum trebuie încercată o includere completă, trebuie evitată excluderea specifică. Încred inţează-t e că eşti o nest cu t ine însuţi atun ci când faci această distincţie. Ai putea fi tentat să ţi-o ascunzi.
