Ajungem sa ne identificam cu ranile copilului interior si tot ce vrem sa facem este sa protejam acest copil de a fi ranit in acelasi fel. Asa iau natere mecanismele de aparare care nu ne apatin noua, apartin copilului interior ranit. El isi fabrica si apoi foloseste astfel de mecanisme de aparare ca sa se asigure ca nu mai poate fi niciodata lovit, ranit in felul in care i s-a intamplat in copilarie. Va prezint 4 mecanisme de aparare: Dependentul de armonie – Papusa, Salvatorul, Dependentul de control – Procurorul si Evitantul.